sacul d mi l-ai rupt şi cu veselie m'ai încins, |
Inscripţie pe stâlp; a lui David. | |
1 | Păzeşte-mă, Doamne, că în Tine am nădăjduit. |
2 | Zis-am Domnului: Domnul meu eşti Tu, că bunurile mele nu-Ţi trebuie... |
3 | Prin sfinţii care sunt pe pământul Său, întru ei făcut-a Domnul minunate toate voile Sale. |
4 | Înmulţitu-s'au slăbiciunile idolatrilor a, de aceea s'au umplut de sârg b. Cu adunările lor sângeroase c nu mă voi aduna, numele lor pe buzele mele nu-l voi pomeni. |
5 | Domnul este partea moştenirii mele şi a paharului meu; Tu eşti Cel ce-mi pui la loc moştenirea. |
6 | Partea mea mi-a căzut între cei puternici, căci şi moştenirea mea puternică îmi este. |
7 | Binecuvânta-voi pe Domnul Cel ce m'a înţelepţit, întru aceasta până şi noaptea mă învaţă inima. |
8 | Pe Domnul Îl vedeam pururea înaintea mea, căci El îmi stă de-a dreapta, ca eu să nu mă clatin. |
9 | De aceea inima mea s'a veselit şi limba mea s'a bucurat; chiar şi trupul meu se va sălăşlui întru nădejde, |
10 | că nu-mi vei lăsa sufletul în iad, nici îl vei da pe sfântul Tău să vadă stricăciune. d |
11 | Cunoscute mi-ai făcut căile vieţii; cu faţa Ta, de veselie mă vei umple; de-a dreapta Ta, eterne desfătări. |