Evr 11Credinţa. |
1 | Or, credinţa e fiinţarea celor nădăjduite a, dovada lucrurilor celor nevăzute b. |
2 | Că prin ea primit-au cei vechi bună mărturie c. |
3 | Prin credinţă înţelegem noi că printr'un cuvânt al lui Dumnezeu întemeiatu-s'au lumile d, cele ce se văd alcătuindu-se astfel din cele ce nu par e. |
4 | Prin credinţă I-a adus Abel lui Dumnezeu o jertfă mai bună decât Cain, prin ea primit-a el mărturie că este drept, Însuşi Dumnezeu mărturisind despre darurile lui, şi prin ea el încă vorbeşte, deşi a murit. |
5 | Prin credinţă a fost strămutat Enoh ca să nu vadă moartea şi n'a fost găsit, pentru că Dumnezeu îl strămutase; căci mai'nainte de strămutare avut-a el mărturie că I-a bineplăcut lui Dumnezeu. |
6 | Or, fără credinţă nu-i cu putinţă să fim bineplăcuţi; fiindcă cel ce se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El există şi că răsplătitor Se face celor ce-L caută. |
7 | Prin credinţă, luând Noe dumnezeiască înştiinţare despre cele ce încă nu se vedeau, cu evlavie a alcătuit o corabie spre mântuirea casei sale; şi prin ea a osândit el lumea şi a devenit moştenitor al dreptăţii celei după credinţă. |
8 | Prin credinţă s'a supus Avraam când a fost chemat să plece la locul pe care avea să-l primească spre moştenire; şi a plecat fără să ştie'ncotro merge. |
9 | Prin credinţă a locuit el vremelnic în ţinutul făgăduinţei ca'ntr'un ţinut străin, trăind în corturi cu Isaac şi cu Iacob, cei împreună-moştenitori ai aceleiaşi făgăduinţe; |
10 | fiindcă el aştepta cetatea care are temelii, al cărei izvoditor şi ziditor f este Dumnezeu. |
11 | Prin credinţă însăşi Sarra primit-a putere să zămislească fiu, deşi trecuse de vârsta cuvenită, pentru că şi L-a socotit credincios pe Cel ce făgăduise; |
12 | iată deci cum dintr'un singur om, şi acela ca şi mort, s'au născut atâţia urmaşi mulţi ca stelele cerului şi ca nisipul cel fără de număr de pe ţărmul mării. |
13 | Întru credinţă murit-au toţi aceştia, fără să fi primit roadele făgăduinţelor, dar de departe văzându-le şi îmbrăţişându-le g, şi mărturisind că străini sunt ei şi călători pe pământ. |
14 | Fiindcă cei ce vorbesc astfel fac dovadă că-şi caută patrie; |
15 | şi dacă s'ar fi gândit la aceea din care ieşiseră, ar fi avut vreme să se'ntoarcă; |
16 | dar de fapt ei doresc una mai bună, adică cerească. Iată de ce Dumnezeu nu Se ruşinează să Se numească Dumnezeul lor: că le-a pregătit cetate. |
17 | Prin credinţă l-a adus Avraam pe Isaac spre jertfă atunci când a fost pus la'ncercare; el, cel ce primise făgăduinţele, îl aducea spre jertfă pe singurul său născut, |
18 | el, cel căruia i se spusese că numai cei din Isaac se vor numi urmaşii tăi! |
19 | El a socotit că Dumnezeu putere are chiar să învie pe cineva din morţi; drept aceea, el l-a primit înapoi, dar şi'n prefigurare h. |
20 | Prin credinţă şi'n vederea celor viitoare i-a binecuvântat Isaac pe Iacob şi pe Esau. |
21 | Prin credinţă i-a binecuvântat Iacob, când a murit, pe fiecare din fiii lui Iosif, şi s'a închinat rezemându-se pe vârful toiagului său. |
22 | Prin credinţă Iosif, spre sfârşitul său, a pomenit despre ieşirea i fiilor lui Israel şi a dat porunci cu privire la osemintele sale. |
23 | Prin credinţă, când s'a născut Moise, a fost el ascuns de părinţii săi timp de trei luni, căci l-au văzut prunc frumos: şi nu s'au temut de porunca regelui. |
24 | Prin credinţă Moise, când a crescut mare, n'a vrut să fie numit fiul fiicei lui Faraon, |
25 | alegând ca mai bine să'ndure laolaltă cu poporul lui Dumnezeu decât să aibă desfătarea păcatului cea trecătoare; |
26 | mai mare bogăţie decât comorile Egiptului a socotit el ocara lui Hristos j, fiindcă se uita'nainte, drept la răsplată. |
27 | Prin credinţă a părăsit el Egiptul fără să se teamă de mânia regelui; ca şi cum L-ar fi văzut pe Cel-Nevăzut, a rămas neclintit. |
28 | Prin credinţă a rânduit el Paştile şi stropirea cu sânge, ca nu cumva Nimicitorul să-i atingă pe cei întâi-născuţi ai lor k. |
29 | Prin credinţă au trecut ei l Marea Roşie ca pe uscat, în timp ce Egiptenii, încercându-se şi ei, au fost înghiţiţi. |
30 | Prin credinţă au căzut zidurile Ierihonului după ce timp de şapte zile-au fost înconjurate. |
31 | Prin credinţă Rahab desfrânata n'a pierit laolaltă cu cei nesupuşi, fiindcă cu pace primise iscoadele. |
32 | Şi ce să mai zic? Că timpul nu-mi va ajunge să vorbesc cu de-amănuntul de Ghedeon, de Barac, de Samson, de Ieftae, de David, de Samuel şi de profeţi, |
33 | care prin credinţă au biruit împărăţii, au făcut dreptate, au dobândit făgăduinţe, au astupat gurile leilor, |
34 | au stins puterea focului, au scăpat de ascuţişul săbiei, s'au întărit din propria lor slăbiciune, s'au făcut puternici în războaie, năvălirile vrăjmaşilor le-au preschimbat în fugă, |
35 | femei care şi-au luat morţii înviaţi; iar alţii au fost chinuiţi, nevrând să primească eliberarea, pentru a-şi dobândi una mai bună, învierea m; |
36 | iar alţii au suferit batjocoriri şi bice, şi chiar lanţuri şi'nchisoare, |
37 | au fost ucişi cu pietre, sfârtecaţi, au murit ucişi cu sabia, au pribegit în piei de oaie şi'n piei de capră, strâmtoraţi, necăjiţi, înjosiţi, |
38 | ei, de care lumea nu era vrednică! rătăcind în pustiuri, în munţi, în peşteri şi'n crăpăturile pământului. |
39 | Şi toţi aceştia, deşi primiseră bună mărturie pe temeiul credinţei lor, n'au primit roadele făgăduinţei n; |
40 | pentru că Dumnezeu prevăzuse pentru noi ceva mai bun, aşa ca ei să nu ajungă fără noi la desăvârşire o. |