din funii făcut-au laţ picioarelor mele, pietre de poticnire mi-au pus în cărare. |
Aliluia. | |
1 | Fericiţi cei fără prihană în cale, cei ce umblă în legea Domnului! |
2 | Fericiţi cei ce caută să-I afle mărturiile b; cu toată inima Îl vor căuta. |
3 | Fiindcă cei ce lucrează fărădelegea n'au umblat în căile Sale. |
4 | Tu eşti Cel ce poruncile Tale le-ai poruncit pentru ca noi să le păzim foarte. |
5 | O, de s'ar face căile mele drepte spre paza dreptăţilor Tale! |
6 | Atunci de-abia nu mă voi ruşina, când voi căuta spre toate poruncile Tale. |
7 | Ţie mă voi mărturisi, Doamne, întru deschiderea inimii c când voi fi învăţat judecăţile dreptăţii Tale. |
8 | Îndreptările d Tale le voi păzi, Nu mă părăsi în cele din urmă! |
9 | Prin ce îşi va îndrepta un tânăr calea sa?: prin păzirea cuvintelor Tale. |
10 | Eu cu toată inima Te-am căutat, să nu mă lepezi de la poruncile Tale. |
11 | Cuvintele Tale mi le-am ascuns în inimă, ca nu cumva să păcătuiesc faţă de Tine. |
12 | Binecuvântat eşti, Doamne, învaţă-mă îndreptările Tale. |
13 | Cu buzele mele am vestit toate judecăţile gurii Tale. |
14 | În calea mărturiilor Tale m'am desfătat tot atât de mult cât în toată bogăţia. |
15 | La poruncile Tale voi gândi şi căile Tale le voi înţelege; |
16 | la îndreptările Tale voi cugeta, cuvintele Tale nu le voi da uitării. |
17 | Dă-i răsplată robului Tău e, viază-mă f şi-Ţi voi păzi cuvintele. |
18 | Ia-mi vălul de pe ochi şi voi înţelege minunatele lucruri din legea Ta. |
19 | Străin sunt eu pe pământ, poruncile Tale nu mi le ascunde. |
20 | Sufletul meu de-a pururi a tânjit să dorească judecăţile Tale g. |
21 | Tu i-ai certat pe cei mândri; blestemaţi sunt cei ce se abat de la poruncile Tale. |
22 | Despresoară-mă de ocară şi defăimare, că mărturiile Tale le-am păzit; |
23 | fiindcă mai-marii şezut-au şi grăiau împotrivă-mi, dar robul Tău cugeta la îndreptările Tale; |
24 | fiindcă mărturiile Tale sunt cugetarea mea şi îndreptările Tale sunt sfetnicii mei. |
25 | Sufletul mi s'a lipit de pământ h; viază-mă, după cuvântul Tău. |
26 | Eu mi-am vestit căile, Tu m'ai auzit, învaţă-mă îndreptările Tale. |
27 | Fă-mă să înţeleg calea îndreptărilor Tale şi la minunile Tale voi cugeta. |
28 | Sufletul meu a dormitat de mâhnire, întăreşte-mă întru cuvintele Tale. |
29 | Calea nedreptăţii îndepărteaz-o de mine şi cu legea Ta miluieşte-mă. |
30 | Eu calea adevărului am ales-o, judecăţile Tale nu le-am uitat. |
31 | De mărturiile Tale, Doamne, m'am lipit, Tu fă-mă să nu-mi fie ruşine. |
32 | Pe calea poruncilor Tale am alergat când Tu inima mi-ai lărgit-o. |
33 | Lege pune-mi, Doamne, calea îndreptărilor Tale, şi ne'ncetat o voi păzi. |
34 | Dă-mi mie pricepere şi voi căuta să aflu legea Ta şi cu toată inima mea o voi păzi. |
35 | Îndrumează-mă pe cărarea poruncilor Tale, că aceasta-i ceea ce mi-am vrut. |
36 | Pleacă-mi inima spre mărturiile Tale i, iar nu spre lăcomie. |
37 | Întoarce-mi ochii, ca să nu văd deşertăciunea; în calea Ta viază-mă. |
38 | Pune-i robului Tău în faţă cuvântul Tău întru teama de Tine. |
39 | Îndepărtează-mi ocara de care m'am temut, căci bune sunt judecăţile Tale. |
40 | Iată, am tânjit după poruncile Tale, viază-mă întru dreptatea Ta. |
41 | Să vină peste mine mila Ta, Doamne, mântuirea Ta, după cuvântul Tău, |
42 | şi cuvânt le voi răspunde celor ce mă ocărăsc că am nădăjduit în cuvintele Tale. |
43 | Din gura mea să nu iei nicicum cuvântul adevărului, că în judecăţile Tale am nădăjduit î. |
44 | Şi legea Ta o voi păzi de-a pururi, în veac şi în veacul veacului. |
45 | În largul meu am umblat căutând să-Ţi aflu poruncile. |
46 | În faţa regilor am vorbit despre mărturiile Tale şi nu m'am ruşinat. |
47 | Şi la poruncile Tale am cugetat, că le-am iubit foarte. |
48 | Mâinile mi le-am ridicat spre poruncile Tale pe care le-am iubit şi spre îndreptările Tale gândul mi l-am aşternut. |
49 | Adu-Ţi aminte de cuvântul Tău către robul Tău, întru care m'ai făcut să nădăjduiesc. |
50 | Aceasta m'a mângâiat întru smerenia mea, că rostirea Ta m'a păzit în viaţă. |
51 | Cei mândri s'au nelegiuit peste măsură, dar eu de la legea Ta nu m'am abătut. |
52 | Adusu-mi-am aminte de judecăţile Tale cele de demult, Doamne, şi m'am alinat. |
53 | Mâhnire m'a cuprins din pricina păcătoşilor care părăsesc legea Ta. |
54 | Îndreptările Tale erau cântecele mele j în locu'n care pribegeam. |
55 | Noaptea mi-am adus aminte de numele Tău, Doamne, şi legea Ta am păzit-o. |
56 | Aceasta s'a petrecut cu mine, că am căutat să aflu îndreptările Tale. |
57 | Tu eşti partea mea, Doamne k, eu am zis că se cade să-Ţi păzesc legea. |
58 | Feţei Tale m'am rugat cu toată inima mea, miluieşte-mă după cuvântul Tău. |
59 | La căile Tale am cugetat, picioarele mi le-am întors la mărturiile Tale. |
60 | Gata m'am făcut, şi nu m'am tulburat că trebuie să-Ţi păzesc poruncile. |
61 | Funiile păcătoşilor s'au încâlcit împrejuru-mi, dar eu legea Ta n'am uitat-o. |
62 | La miezul nopţii m'am sculat ca să-Ţi aduc laudă l pentru judecăţile dreptăţii Tale. |
63 | Părtaş le sunt tuturor celor ce se tem de Tine şi poruncile Tale le păzesc. |
64 | De mila Ta, Doamne, este plin pământul, învaţă-mă îndreptările Tale. |
65 | Bunătate ai făcut cu robul Tău, Doamne, după cuvântul Tău. |
66 | Bunătate şi rânduială şi cunoaştere învaţă-mă, că în poruncile Tale am crezut m. |
67 | Mai înainte de a fi fost umilit, am păcătuit; de aceea Ţi-am păzit cuvântul. |
68 | Bun eşti Tu, Doamne, şi întru bunătatea Ta învaţă-mă îndreptările Tale. |
69 | Nedreptatea celor mândri s'a înmulţit împotrivă-mi, dar eu cu toată inima mea voi cerceta poruncile Tale. |
70 | Inima lor s'a închegat ca laptele, dar eu întru legea Ta am cugetat. |
71 | Bine-mi este mie că m'ai smerit, ca să pot învăţa îndreptările Tale n. |
72 | Bună-mi este mie legea gurii Tale, mai mult decât mii de aur şi argint. |
73 | Mâinile Tale m'au făcut şi m'au zidit o, înţelepţeşte-mă şi mă voi învăţa poruncile Tale. |
74 | Cei ce se tem de Tine mă vor vedea şi se vor veseli, că eu în cuvintele Tale am nădăjduit. |
75 | Cunoscut-am, Doamne, că drepte sunt judecăţile Tale şi că întru adevăr m'ai smerit. |
76 | Facă-se dar ca mila Ta să-mi fie mângâiere, după spusa Ta p către robul Tău. |
77 | Să vină îndurările Tale peste mine şi voi trăi, că legea Ta e cugetarea mea. |
78 | Să se ruşineze cei mândri, că'ntru nedreptate m'au nedreptăţit, eu însă la poruncile Tale voi cugeta. |
79 | Întoarcă-se la mine cei ce se tem de Tine şi cei ce cunosc mărturiile Tale. |
80 | Neprihănită să-mi fie inima întru îndreptările Tale, ca nu cumva să fiu ruşinat. |
81 | Sufletul mi se topeşte de dorul mântuirii Tale q; în cuvântul Tău am nădăjduit. |
82 | Ochii mi s'au sleit de dorul cuvântului Tău, zicând: Când mă vei alina? |
83 | Că m'am făcut ca un burduf de piele'n brumă r, dar îndreptările Tale nu le-am uitat. |
84 | Câte sunt zilele robului Tău?; când vei face pentru mine judecată asupra celor ce mă prigonesc? |
85 | Nelegiuiţii mi-au spus o puzderie de vorbe, dar ele nu sunt ca legea Ta, Doamne. |
86 | Toate poruncile Tale sunt adevăr; pe nedrept m'au prigonit, ajută-mă! |
87 | Puţin a fost de nu m'au terminat la pământ, dar eu nu Ţi-am părăsit poruncile. |
88 | După mila Ta viază-mă şi voi păzi mărturiile gurii Tale. |
89 | În veşnicie, Doamne, Cuvântul Tău rămâne în cer s. |
90 | În neam şi în neam e adevărul Tău; Tu ai întemeiat pământul, şi el rămâne. |
91 | Prin rânduiala Ta rămâne ziua, că toate lucrurile sunt Ţie slujitoare. |
92 | Dacă legea Ta nu mi-ar fi fost mie cugetare, atunci aş fi pierit în umilinţa mea. |
93 | În veac nu voi uita îndreptările Tale, că într'însele m'ai viat, Doamne ş. |
94 | Al Tău sunt eu, mântuieşte-mă, că îndreptările Tale le-am căutat. |
95 | Păcătoşii m'au aşteptat să mă dea pierzării, dar eu am înţeles mărturiile Tale. |
96 | Oricărei desăvârşiri eu i-am văzut hotarul, porunca Ta hotărnicie n'are t. |
97 | O, legea Ta cât am iubit-o, Doamne!; ea e gândul meu de-a lungu'ntregii zile. |
98 | Tu pe deasupra duşmanilor mei m'ai înţelepţit cu poruncile Tale ţ, că ele ale mele sunt în veac. |
99 | Pe deasupra tuturor dascălilor mei am câştigat pricepere, că mărturiile Tale sunt cugetarea mea. |
100 | Pe deasupra bătrânilor mei am dobândit pricepere, că poruncile Tale le-am căutat. |
101 | Din toată calea cea rea mi-am oprit picioarele, ca să pot eu păzi cuvintele Tale. |
102 | De la judecăţile Tale nu m'am abătut, că Tu mi-ai pus o lege. |
103 | Cât sunt de dulci cuvintele Tale în cerul gurii mele!, mai dulci sunt decât mierea'n gura mea. |
104 | Din poruncile Tale mi-am dobândit pricepere, de aceea urât-am toată calea nedreptăţii. |
105 | Făclie picioarelor mele este legea Ta, şi lumină cărărilor mele u. |
106 | Juratu-m'am şi am hotărât să păzesc judecăţile dreptăţii Tale. |
107 | Umilit am fost peste măsură; viază-mă, Doamne, după cuvântul Tău. |
108 | Prinoasele de bunăvoie ale gurii mele binevoieşte-le, Doamne, şi învaţă-mă judecăţile Tale. |
109 | Sufletul meu e de-a pururi în mâinile Tale şi legea Ta n'am uitat-o. |
110 | Păcătoşii mi-au întins o cursă, dar eu de poruncile Tale nu m'am rătăcit. |
111 | Mărturiile Tale le-am moştenit pe veci, că ele sunt bucuria inimii mele. |
112 | Inima mi-am plecat-o spre săvârşirea îndreptărilor Tale, pentru ca'n veci să-mi fie răsplătire. |
113 | Pe călcătorii de lege i-am urât, dar legea Ta am iubit-o. |
114 | Ajutorul meu şi ocrotitorul meu Tu eşti, în cuvântul Tău am nădăjduit. |
115 | Îndepărtaţi-vă de mine, voi, făcătorii de rele, şi eu voi cerceta poruncile Dumnezeului meu. |
116 | Ocroteşte-mă, după cuvântul Tău, şi viază-mă, şi de la aşteptarea mea să nu mă'ndepărtezi în ruşine. |
117 | Ajută-mă şi mă voi mântui şi pururea voi cugeta la îndreptările Tale. |
118 | De nimic i-ai făcut pe toţi cei ce se îndepărtează de la îndreptările Tale, pentru că nedrept este gândul lor lăuntric v. |
119 | Călcători de lege i-am socotit pe toţi păcătoşii pământului; de aceea eu pururea am iubit mărturiile Tale. |
120 | Ţintuieşte-mi trupul cu frica de Tine w, că de judecăţile Tale m'am temut. |
121 | Făcut-am judecată şi dreptate; nu mă da pe mâna celor ce mă nedreptăţesc. |
122 | Primeşte-l pe robul Tău întru bunătate; cei mândri să nu mă năpăstuiască x. |
123 | Ochii mi s'au sleit de dorul mântuirii Tale şi de dorul cuvântului dreptăţii Tale y. |
124 | Fă cu robul Tău după mila Ta şi învaţă-mă îndreptările Tale. |
125 | Robul Tău sunt eu; dă-mi pricepere şi voi cunoaşte mărturiile Tale. |
126 | Vremea este a lucra pentru Domnul, că ei au risipit legea Ta. |
127 | De aceea Ţi-am iubit poruncile mai mult decât aurul şi topazul. |
128 | De aceea m'am îndreptat spre toate poruncile Tale şi toată calea cea strâmbă am urât-o. |
129 | Minunate sunt mărturiile Tale, de aceea sufletul meu le-a cercetat z. |
130 | Dezvăluirea a2 cuvintelor Tale va face lumină şi pricepere le va da pruncilor. |
131 | Eu gura mi-am deschis-o şi duh am tras într'însa, că după poruncile Tale am tânjit. |
132 | Caută spre mine şi mă miluieşte după judecata celor ce iubesc numele Tău. |
133 | Paşii mei îndreaptă-i după cuvântul Tău şi nici o fărădelege să nu mă stăpânească. |
134 | Izbăveşte-mă de năpasta oamenilor şi voi păzi poruncile Tale. |
135 | Faţa Ta arat-o peste robul Tău şi învaţă-mă poruncile Tale. |
136 | Din ochii mei curs-au izvoare de apă, fiindcă eu legea Ta n'am păzit-o. |
137 | Drept eşti, Doamne, şi drepte sunt judecăţile Tale. |
138 | Mărturiile Tale le-ai poruncit cu'ntreaga dreptate şi cu'ntreg adevărul. |
139 | Râvna pentru Tine b2 m'a mistuit, că vrăjmaşii mei au uitat de cuvintele Tale. |
140 | Lămurită'n foc este spusa Ta foarte, şi robul Tău a iubit-o c2. |
141 | Tânăr sunt eu şi socotit de nimic, dar îndreptările Tale nu le-am uitat. |
142 | Dreptatea Ta este dreptate în veac şi adevăr e legea Ta. |
143 | Necazuri şi nevoi au dat peste mine; poruncile Tale sunt cugetarea mea. |
144 | Drepte sunt în veci mărturiile Tale; dă-mi Tu pricepere, şi eu voi fi viu. |
145 | Strigat-am din toată inima mea: Auzi-mă, Doamne!; îndreptările Tale voi căuta să le aflu. |
146 | Strigat-am către Tine: Mântuieşte-mă şi voi păzi mărturiile Tale! |
147 | În puterea nopţii d2 m'am sculat şi am strigat, în cuvintele Tale am nădăjduit. |
148 | Ochii mi s'au trezit înaintea zorilor ca să cuget la cuvintele Tale. |
149 | Glasul meu auzi-l, Doamne, după mila Ta; după judecata Ta viază-mă. |
150 | Cei ce întru fărădelege mă prigonesc s'au apropiat, dar de legea Ta s'au îndepărtat. |
151 | Aproape eşti Tu, Doamne e2, şi toate poruncile Tale sunt adevăr. |
152 | Dintru'nceput am cunoscut din mărturiile Tale că pentru veci le-ai întemeiat. |
153 | Vezi-mi smerenia şi scapă-mă, că legea Ta n'am uitat-o. |
154 | Judecă-mi pricina şi mă izbăveşte; de dragul cuvântului Tău viază-mă. |
155 | Departe de păcătoşi e mântuirea, că ei nu Ţi-au căutat îndreptările. |
156 | Multe sunt îndurările Tale, Doamne; după judecata Ta viază-mă. |
157 | Mulţi sunt cei ce mă prigonesc şi mă necăjesc, dar eu de la mărturiile Tale nu m'am abătut. |
158 | Mă mistuiam văzându-i pe cei nepricepuţi, fiindcă spusele Tale nu le-au păzit. |
159 | Iată, vezi că Ţi-am iubit poruncile; Doamne, întru mila Ta viază-mă. |
160 | Adevăr este începutul cuvintelor Tale şi toate judecăţile dreptăţii Tale vor dăinui în veci. |
161 | Fără pricină m'au prigonit puternicii zilei f2 şi din pricina cuvintelor Tale inima mi s'a înfricoşat. |
162 | Bucura-mă-voi întru spusele Tale ca unul ce-a dat peste pradă multă. |
163 | Urât-am nedreptatea şi am dispreţuit-o, dar legea Ta am iubit-o. |
164 | De şapte ori pe zi Te-am lăudat g2 pentru judecăţile dreptăţii Tale. |
165 | Pace multă au cei ce iubesc legea Ta şi cărora nu le e piatră de poticnire h2. |
166 | Mântuirea Ta am aşteptat-o, Doamne, şi poruncile Tale le-am iubit. |
167 | Păzit-a sufletul meu mărturiile Tale şi le-a iubit foarte. |
168 | Păzit-am poruncile şi mărturiile Tale, că toate căile mele înaintea Ta sunt, Doamne. |
169 | Apropie-se rugăciunea mea înaintea Ta, Doamne, după spusa Ta dă-mi mie pricepere i2. |
170 | Să intre cererea mea în faţa Ta; după spusa Ta izbăveşte-mă. |
171 | Buzele mele să reverse laudă când Tu mă vei învăţa îndreptările Tale. |
172 | Rosti-va limba mea spusele Tale, fiindcă toate poruncile Tale sunt drepte. |
173 | Fie-mi spre mântuire mâna Ta, că eu poruncile Tale le-am ales. |
174 | Tânjit-am după mântuirea Ta, Doamne, şi legea Ta îmi este cugetare. |
175 | Viu va fi sufletul meu şi Te va lăuda şi judecăţile Tale îmi vor ajuta j2. |
176 | Rătăcit-am ca o oaie pierdută; caută-l pe robul Tău, că poruncile Tale nu le-am uitat. |