caută-l pe robul Tău, că poruncile Tale nu le-am uitat. |
1 | Doamne, cine i-a dat crezare auzului nostru? şi cui i s'a descoperit braţul Domnului? a |
2 | Noi ca pe un copil L-am vestit înainte-I, ca pe-o rădăcină în pământ însetat: nu are chip şi nici mărire; noi L-am văzut, dar El n'avea nici chip, nici frumuseţe. b |
3 | Ci Îi era chipul nevrednic de cinstire şi mai prejos decât acela al fiilor oamenilor. El era un om în suferinţă şi obişnuit să rabde slăbiciune; că faţa Şi-a întors-o: defăimat a fost, iar nu'mbrăcat în cinste. |
4 | El păcatele noastre le poartă şi pentru noi rabdă durere, c dar noi Îl socoteam că de la Dumnezeu se află El întru durere, chinuri şi necaz. |
5 | El însă pentru păcatele noastre a fost rănit şi pentru fărădelegile noastre a pătimit; pedeapsa păcii noastre asupra Lui era şi noi prin rana Lui ne-am vindecat. d |
6 | Noi toţi ca nişte oi ne-am rătăcit, fiecare în calea lui s'a rătăcit, iar Domnul pe El L-a dat pentru păcatele noastre. |
7 | |
8 | |
9 | În schimbul îngropării Sale Eu da-voi pe cei răi şi pe bogaţi în schimbul morţii Sale; că El fărădelege nu a săvârşit şi nici vicleşug în gura Lui nu s'a aflat. |
10 | Domnul va vrea să-L cureţe de rană. Dacă veţi da prinos pentru păcat, sufletul vostru va vedea sămânţă cu viaţă'ndelungată. |
11 | Şi Domnul va vrea ca El, cu mâna Lui, să ia din osteneala sufletului Său ca să-I arate lumină şi cunoaştere să plăsmuiască şi să-L îndreptăţească pe Cel-Drept Care pe mulţi îi slujeşte şi ale căror păcate le va purta. |
12 |