Sfânta Fecioară Maria (Μητηροπάρθενος
Mitiropartenos) a fost numită Născătoarea de Dumnezeu (θεοτόκος
Teotokos) la Sinodul al III-lea ecumenic (Efes 431) subliniindu-se acest atribut, spre a se combate dioprosopismul (nestorianismul); această erezie a lui Nestorie susţinea că deoarece în fiinţa lui Hristos există două persoane deosebite omenească şi dumnezeiască Sf. Fecioară Maria nu a născut decât pe Omul Hristos, şi deci nu poate fi numită şi Născătoare de Dumnezeu, ci numai Născătoare de om (Ἀνθροποτόκος
Antropotokos) sau cel mult, Născătoare de Hristos. Condamnând erezia lui Nestorie, sinodul a formulat doctrina marială ortodoxă (adevărată) a Bisericii creştine, şi anume, cele două atribute ale Sfintei Fecioare: (θεοτοκία
Teotokia = Născătoare de Dumnezeu (a născut pe Dumnezeu-întrupat) şi (Ἀειπαρθενία
aeipartenia = pururea fecioria, rămânând pururea Fecioară, prin harul lui Dumnezeu. Naşterea Maicii Domnului o sărbătorim la 8 septembrie. Sfinţii Ioachim şi Ana, părinţii Sfintei Fecioare Maria, au adus-o la templu la vârsta de trei ani, unde a rămas până la vârsta de 14 ani, primind educaţie religioasă alături de alte tinere fete. Momentul închinării la templu e rememorat de Biserică la 21 noiembrie prin sărbătoarea
Intrarea în Biserică a Maicii Domnului (gr. Ἡ εἴσοδος τῆς θεοτόκου
eisodos tis Teotokou; lat.
Praesentatio Beatae Mariae Virginis ad templum), sărbătoare numită în popor şi
Vovidenia sau
Ovidenia (de la slv.
Vovedanie va hram Presviatâ Bogorodiţi).
Bunavestire (Ὁ Εὐανγγελισμόσ Ἡμέρα Ἀσπασμοῦ
O Evangelismos Imera Aspasmou = Ziua Salutării, χαιρετισμος, ὁ
Hairetismos; lat.
Anuntiato Beata Mariae Virginis), popular
Blagoveştenie (din slv.), ne aminteşte de ziua în care Sf. Arhanghel Gavriil a vestit pe Sf. Fecioară că va naşte pe Mesia, Cel prezis de prooroci (Luca 1, 26-38), când S-a şi zămislit Pruncul divin, prin puterea Sf. Duh; în catolicism, se şi numeşte
Sărbătoarea Zămislirii Domnului (Festum Conceptionis Christi): Bunavestire se sărbătoreşte la 25 martie, cu nouă luni înainte de Naşterea cu trup a Fiului lui Dumnezeu. A patra mare sărbătoare închinată Fecioarei este
Adormirea Maicii Domnului (Ἡ κοίμησις τῆς θεοτόκου
I Koimisis tis Teotokou, slv.
Uspenia), popular
Sântă Maria Mare, la
15 august, ziua morţii ei. Tradiţia apuseană, venită şi în răsărit, spune că la trei zile de la moarte, Sf. Fecioară a fost ridicată la cer de către Fiul ei dumnezeiesc: în Biserica Romano-Catolică această pioasă tradiţie a fost decretată dogmă, aşa cum se vede şi în numele sărbătorii:
Assumptio Beatae Mariae Virginis = Ridicarea la cer a Sfintei Fecioare Maria, numire consacrată şi în cărţile de slujbă ortodoxă (v.
Mineiul pe august, Sinaxarul la ziua respectivă). În afară de aceste patru sărbători mari, în calendarul ortodox mai sunt consemnate şi alte câteva sărbători mai mici, închinate Maicii Domnului:
Zămislirea Sfintei Fecioare 9 decembrie (în Apus la 8 decembrie
Festum immaculatae Conceptionis);
Punerea veşmântului Maicii Domnului în raclă 2 iulie;
Punerea brâului Maicii Domnului 31 august, precum şi alte sărbători în care se consemnează fapte şi minuni săvârşite de ea pentru binele oamenilor: la 1 octombrie
Acoperământul Maicii Domnului (prăznuită mai mult în mănăstiri), în amintirea unei minuni săvârşite la Constantinopol, în Biserica Vlahernelor (cu hramul ei), când a apărat pe creştini de cotropitorii păgâni; în Vinerea
Izvorului tămăduirii se face de asemenea pomenirea uneia dintre minunile ei (vezi
Izvorul Tămăduirii ) ş.a. Alte forme de cinstire a Maicii Domnului sunt cântările şi rugăciunile încadrate în slujbele Bisericii şi înălţate ei (Axionul la Liturghie, tropare, canoane la slujba Laudelor etc.) şi slujbe speciale, cum sunt Acatistele şi Paraclisele închinate Fecioarei, ca şi Mântuitorului. Alte forme de cinstire sunt: zidirea de biserici cu hramul sărbătorilor ei şi zugrăvirea chipului Fecioarei pe icoane şi în frescele picturii bisericilor (vezi
icoane mariale ) şi în predici ţinute la sărbătorile ei, în onomastică (Maria, Marin) şi în diferite cărţi populare despre minunile ei (Visul şi Epistolia Maicii Domnului, Călătoria Maicii Domnului la iad ş.a.); vezi şi
Acoperământul Maicii Domnului ,
Adormirea Maicii Domnului .