(gr. εὐχή, ἡ evhi, i = rugăciune; lat. orationes; slv. molitfa)
serviciu divin redus ca lungime, alcătuit din simple rugăciuni pe care preotul le citeşte pentru diferite scopuri sau nevoi din viaţa credincioşilor (ex.: Molitfa Sf. mucenic Trifon se citeşte pentru grădini, holde, vii, ca să rodească); Molitfele Sf. Vasile, care se citesc în biserică la 1 ianuarie, sunt rugăciuni pentru alungarea duhurilor rele şi iertarea păcatelor; în acelaşi scop se citesc molitfe a opta zi de la cununie tinerilor căsătoriţi, femeii lăuze la patruzeci de zile după ce a născut etc. Cuprinsul molitfei constă într-o formulă de binecuvântare simplă, rugăciuni introductive şi o formulă de încheiere (otpust sau apolis); vezi şi
molitfelnicul ;
panihida .