Al lui David. | |
1 | De ce oare s'au întărâtat neamurile şi de ce'n deşert au cugetat popoarele? |
2 | S'au strâns laolaltă regii pământului, mai-marii între ei s'au sfătuit împotriva Domnului şi a Hristosului b Său: |
3 | Să rupem legăturile lor de pe noi şi jugul lor de pe noi să-l azvârlim! |
4 | Cel ce locuieşte'n ceruri Îşi va râde de ei, Domnul îi va lua'n bătaie-de-joc. |
5 | Atunci va grăi către ei întru pornirea Sa şi întru mânia Sa îi va îngrozi: |
6 | Eu Împărat sunt pus de El peste Sion muntele cel sfânt al Lui |
7 | ca să vestesc porunca Domnului. c Zis-a Domnul către Mine: Fiul Meu eşti Tu, Eu astăzi Te-am născut d; |
8 | cere de la Mine şi-Ţi voi da neamurile să-Ţi fie moştenire şi marginile pământului să-ţi fie stăpânire. |
9 | Pe ei îi vei păstori cu toiag de fier, ca pe un vas al olarului îi vei zdrobi în bucăţi. |
10 | Şi acum, voi, regilor, înţelegeţi, învăţaţi-vă voi toţi cei ce judecaţi pământul! |
11 | Slujiţi Domnului cu frică şi vă bucuraţi Lui cu cutremur e! |
12 | Luaţi învăţătură, ca nu cumva Domnul să Se-aprindă de mânie şi să pieriţi din calea cea dreaptă! Atunci, când degrab I Se va aprinde mânia, fericiţi vor fi toţi cei ce se încred într'Însul! |