cei ce fără pricină mă urăsc şi-şi fac semne cu ochiul. |
Pentru sfârşit: privitor la [stihurile] ce se cântă cu schimbul; un psalm al lui David. a | |
1 | Mântuieşte-mă, Dumnezeule, că pân'la suflet b m'au năpădit c apele. |
2 | În noroiul adâncului m'am afundat, şi nimic de care să mă ţin. d Intrat-am în adâncurile mării, şi furtuna m'a copleşit. |
3 | Ostenit-am strigând, gâtlejul mi-a amorţit, de la nădejdea mea spre Dumnezeul meu, ochii mei au ajuns să slăbească. |
4 | Cei ce mă urăsc fără pricină s'au înmulţit mai mult decât perii capului meu. Întăritu-s'au vrăjmaşii mei, cei ce mă prigonesc pe nedrept: ceea ce n'am jefuit, aceea am plătit. |
5 | Dumnezeule, Tu mi-ai cunoscut nebunia şi greşalele mele nu s'au ascuns de Tine. |
6 | Cei ce Te aşteaptă pe Tine să nu fie ruşinaţi din pricina mea, Doamne, Doamne al puterilor, şi nici din pricina mea să fie înfruntaţi cei ce Te caută pe Tine, Dumnezeul lui Israel. |
7 | Că de dragul Tău am suferit ocară, ruşinea mi-a acoperit obrazul. |
8 | Înstrăinat le-am devenit fraţilor mei, străin de fiii maicii mele, |
9 | că râvna casei Tale m'a mâncat şi ocările celor ce pe Tine Te ocărăsc au căzut asupra mea. |
10 | Sufletul mi l-am smerit cu post, şi aceasta mi-a fost spre ocară; |
11 | cu haină de sac m'am îmbrăcat, şi lor le-am ajuns de poveste. |
12 | Cei ce şedeau pe la porţi şuşoteau e împotrivă-mi şi despre mine cântau băutorii de vin. |
13 | Dar eu prin rugăciunea mea strig către Tine, Doamne; vremea e pentru bună-plăcerea Ta; Dumnezeule, întru mulţimea milei Tale auzi-mă întru adevărul mântuirii Tale. |
14 | Mântuieşte-mă din noroi, ca să nu mă scufund; izbăveşte-mă de cei ce mă urăsc, şi din adâncul apelor, |
15 | să nu mă înece vâltoarea apei, nici să mă înghită adâncul şi nici gura fântânii deasupra mea să se închidă. |
16 | Auzi-mă, Doamne, că bună este mila Ta; după mulţimea îndurărilor Tale caută spre mine. |
17 | Să nu-Ţi întorci faţa Ta de la robul Tău, că necăjit sunt eu; auzi-mă degrab! |
18 | Ia aminte la sufletul meu şi mântuieşte-l; din pricina duşmanilor mei, izbăveşte-mă! |
19 | Că Tu îmi cunoşti ocara şi ruşinea şi umilirea; în faţa Ta sunt toţi cei ce mă necăjesc; |
20 | ocară a aşteptat sufletul meu, şi suferinţă. Şi am aşteptat pe cineva care să îndure împreună cu mine, dar nimeni nu era; şi pe cei ce m'ar fi mângâiat, dar n'am aflat pe nimeni. f |
21 | Şi ca hrană mi-au dat fiere şi întru setea mea mi-au dat să beau oţet. |
22 | Facă-li-se masa capcană înaintea lor, şi răsplată şi piatră de poticnire; |
23 | ochii să li se întunece ca să nu poată vedea, şi spinarea lor fă-o pe'ntotdeauna gârbovă; |
24 | varsă-Ţi urgia Ta peste ei şi mânia urgiei Tale să-i cuprindă; |
25 | facă-se curtea lor pustie şi'n sălaşele lor nimeni să locuiască; |
26 | fiindcă ei l-au prigonit pe cel bătut de Tine şi'n durerea rănilor mele g au mai pus pe deasupra. |
27 | Adaugă-le fărădelege la fărădelege şi'ntru dreptatea Ta să nu intre; |
28 | şterşi să fie ei din cartea celor vii şi să nu fie scrişi alături de cei drepţi. |
29 | Sărac sunt eu şi'ndurerat; mântuirea Ta, Dumnezeule, să mă ocrotească. |
30 | Cu o cântare voi lăuda numele lui Dumnezeu şi'ntru laudă Îl voi preamări; |
31 | şi-I va plăcea lui Dumnezeu mai mult decât un viţel tânăr, căruia îi cresc coarne şi unghii. h |
32 | Să vadă săracii şi să se bucure; căutaţi-L pe Dumnezeu, şi viu va fi sufletul vostru. |
33 | Că Domnul i-a auzit pe cei săraci şi nu i-a dispreţuit pe cei încătuşaţi de dragul Lui. |
34 | Pe El să-L laude cerurile şi pământul, marea şi toate cele ce se târăsc în ea. |
35 | Că Dumnezeu va mântui Sionul şi se vor zidi cetăţile lui Iuda şi ei vor locui acolo şi-l vor moşteni; i |
36 | şi seminţia robilor Tăi îl va stăpâni şi cei ce iubesc numele Tău j vor locui în el. |