şi n'a vrut binecuvântarea, şi va fugi de la el. |
Adevărata înţelepciune, fără de care nu poate exista dreptate. | |
1 | |
2 | că El Se lasă aflat de cei ce nu-L ispitesc c şi Se arată celor ce-şi păstrează credinţa în El. |
3 | Căci gândurile viclene îndepărtează de Dumnezeu, iar puterea Lui, dacă-i ispitită, îl mustră pe cel nemintos. |
4 | Înţelepciunea nu intră în sufletul viclean şi nu sălăşluieşte în trupul supus păcatului. d |
5 | Căci Duhul Sfânt, învăţătorul e, fuge de vicleşug, se retrage din faţa cugetelor nemintoase şi se supără când nelegiuirea se apropie. |
6 | Înţelepciunea e un duh al iubirii de oameni, dar nu-l lasă nepedepsit pe cel ce defaimă prin vorbele sale, căci Dumnezeu e martorul rărunchilor lui f, veghetorul fără greş al inimii sale, şi tot ce vorbeşte limba aceluia, El aude; |
7 | |
8 | De aceea, grăitorul nedreptăţii nu se poate ascunde şi dreptatea răzbunătoare nu-l lasă să-i scape. |
9 | Planurile nelegiuitului vor fi cercetate, zvonul vorbelor sale va merge pân'la Domnul pentru ca nedreptăţile lui să-şi afle pedeapsa. |
10 | O ureche geloasă i aude totul, nu-i scapă nici chiar murmurul şoaptelor. |
11 | Păziţi-vă deci de murmurul zadarnic, feriţi-vă limba de clevetire, căci vorba pe furiş nu rămâne fără urmări, iar gura mincinoasă îi aduce sufletului moarte. |
12 | Nu căutaţi moartea'n rătăcirea vieţii voastre şi nu vă atrageţi asupră-vă pieirea prin fapta mâinilor voastre. |
13 | Căci nu Dumnezeu a făcut moartea, nici că Se bucură de nimicirea celor vii. |
14 | El a făcut toate lucrurile pentru ca ele să vieze j, făpturile lumii sunt mântuitoare, în ele nu-i otravă de pieire, puterea morţii nu domneşte pe pământ; |
15 | căci dreptatea e nemuritoare, |
16 | dar nelegiuiţii cheamă [moartea] prin semn şi prin cuvânt; prietenă şi-o fac şi se topesc de dragul ei, cu ea fac legământ, vrednici cum sunt de-a-i fi părtaşi. |