A venit un frate egiptean la avva Zenon în Siria şi-şi osândea gândurile înaintea bătrânului. El se minună zicând: egiptenii ascund virtuţile pe care le au, şi-şi osândesc mereu neajunsurile pe care nu le au. Sirienii şi grecii spun că au virtuţile pe care nu le au, şi ascund neajunsurile pe care le au.

< Trimite >

Spuneau despre avva Daniel, că atunci când au venit barbarii la Sketis, au fugit părinţii. Iar bătrânul a spus: dacă nu poartă Dumnezeu grijă de mine, de ce să mai trăiesc? Şi a plecat prin mijlocul barbarilor, şi nu l-au văzut. Şi atunci şi-a spus: iată că s-a îngrijit Dumnezeu de tine, şi n-ai murit. Poartă-te şi tu omeneşte şi fugi ca părinţii.

< Trimite >

A mai spus: dacă vrea Dumnezeu să miluiască sufletul, dar el nu semeţeşte şi nu primeşte, ci îşi face voia sa, îl lasă Dumnezeu să pătimească cele ce nu vrea, ca aşa să-l caute pe El.

< Trimite >

Tot el spunea: frica şi smerirea şi puţinătatea hranei şi jalea să fie mereu cu tine.

< Trimite >

L-a întrebat un frate:
– Cum vine frica de Dumnezeu în suflet?
– Dacă are omul smerenie şi neagonisire, şi dacă nu-şi judecă aproapele, vine şi frica de Dumnezeu întru sufletul lui.

< Trimite >

Un frate l-a întrebat pe avva Agathon despre curvie. Şi i-a spus: haide, aruncă-ţi neputinţa înaintea lui Dumnezeu şi vei avea odihnă.

< Trimite >

A spus avva Antonie: smerenia cu înfrânare înduplecă fiarele.

< Trimite >

Au venit fraţi la avva Antonie zicând: spune-ne un cuvânt prin care să ne mântuim.
– Aţi auzit Scriptura, vă ajunge. Iar ei: şi de la tine vrem să auzim, părinte.
– Spune Evanghelia, „Dacă te loveşte cineva peste obrazul drept, întinde-i-l şi pe celălalt” (Matei 5, 39).
– Nu putem face aşa.
– Dacă nu-l puteţi întinde şi pe celălalt, atunci răbdaţi măcar unul.
– Nici asta nu putem.
– Dacă nu puteţi nici asta, atunci măcar nu răspundeţi cu rău pentru rău.
– Nici asta nu putem.
Atunci îi spuse bătrânul ucenicului său: fă-le puţină fiertură, căci sunt neputincioşi. Şi lor le zise: dacă aia nu puteţi, aia nu vreţi, ce să vă fac? Trebuiesc rugăciuni.

< Trimite >

Au venit odată bătrâni la avva Antonie de la Sketis, şi avva Iosif cu ei. Şi vrând bătrânul să-i încerce, le puse înainte cuvânt din Scriptură şi începu, de la cel mai mic, să-i întrebe ce voia să spună cuvântul. Şi fiecare răspundea după puterile sale; dar el le răspundea: n-ai ghicit. Şi la urmă îi spuse avvei Iosif: tu ce spui că înseamnă acest cuvânt? – Nu ştiu. Şi le zise avva Antonie: cu adevărat avva Iosif a găsit calea, căci a spus „nu ştiu”.

< Trimite >

A spus avva Antonie: am văzut toate mrejele vrăjmaşului întinse pe pământ, şi am suspinat zicând: cine o să treacă printre ele? Şi am auzit o voce care zicea: smerenia.

< Trimite >