rugăciunea Domnească
se numeşte rugăciunea Tatăl nostru (Matei 6, 9-13; Luca 11, 2-4), prototip de rugăciune creştină, dată de Mântuitorul, la cererea ucenicilor Săi, de a-i învăţa cum să se roage. Această rugăciune a fost, chiar de la început, integrată în slujba sfintei liturghii şi se rosteşte după sfinţirea Darurilor, cu puţin înainte de împărtăşire, ceea ce înseamnă că acum credincioşii sunt pregătiţi şi vrednici să se socotească fii ai lui Dumnezeu, să-L cheme ca pe Tatăl nostru al tuturor şi să-L roage să ne dea nu numai pâinea noastră cea de toate zilele ci şi pâinea cea cerească, adică Trupul lui Hristos din care cel ce va gusta va fi viu în veci (Ioan 6, 48, 50-51, 55 şi 58). După Sf. Simion al Tesalonicului, rostirea rugăciunii Tatăl nostru simbolizează unirea noastră cu Dumnezeu, prin Fiul Său, în Duhul Sfânt, în vecii vecilor (Liturgica Specială, Bucureşti, ed. a II-a. 1985, p. 328).
|