De popă nu scapi nici mort.

< Trimite >

Moartea împacă pe toţi.

< Trimite >

Moartea le închide gura la toţi.

< Trimite >

Cine se teme de moarte şi-a pierdut viaţa.

< Trimite >

Tot avva Theofil arhiepiscopul, înaintea morţii, a zis: ferice de tine, avva Arsenie, căci îţi aduceai mereu aminte de ceasul acesta!

< Trimite >

A spus avva Ilie: de trei lucruri mă tem: când va ieşi sufletul meu din trup, când mă voi înfăţişa dinaintea lui Dumnezeu, şi când se va da sentinţa în privinţa mea.

< Trimite >

A spus avva Pimen că l-a întrebat avva Moise pe avva Zaharia, când acela era aproape să moară: ce vezi? El răspunse: nu e mai bine a tăcea, părinte? Şi i-a spus: da, fiule, taci. Şi în ceasul morţii sale, avva Isidor, aşezat, ridicându-şi ochii spre cer, a zis: bucură-te, fiule Zaharia, că ţi s-au deschis porţile împărăţiei cerului.

< Trimite >

A mai zis: aminteşte-ţi mereu de ieşirea ta şi nu uita de judecata veşnică, şi nu va fi greşeală în sufletul tău.

< Trimite >

Când trăgea să moară, l-au văzut fraţii plângând şi i-au spus: şi tu te temi, părinte? Iar el le spuse: Într-adevăr frica mea din ceasul acesta mă însoţeşte de când m-am făcut monah.

< Trimite >

A spus avva Antonie: având în faţa ochilor frica de Dumnezeu pururea să ne amintim de moarte, să urâm lumea şi toate cele din ea, orice răgaz trupesc şi să lepădăm viaţa aceasta ca să trăim în Hristos; că acestea le va cere de la noi în ziua judecăţii. Să însetăm, să flămânzim, să veghem, să fim goi, să întristăm şi să gemem în inima noastră, să măsurăm dacă suntem vrednici de Dumnezeu, să iubim suferinţa ca să-l găsim pe Dumnezeu, să dispreţuim trupul ca să se mântuie sufletul nostru.

< Trimite >