Biserica este adunarea celor chemați de Dumnezeu, mai precis adunarea celor ce răspund chemării lui Dumnezeu la mântuire, la viată veșnică. Aceștia formează Trupul lui Hristos, umanitatea răscumpărată și renăscută prin Botez în care Hristos S-a sălășluit și care, prin lucrarea Sfântului Duh, ființează, după chipul lui Dumnezeu, în comuniune de iubire.

Adunare, Liturghie, Biserică

Sfânta Liturghie, Taina lui Hristos și Taina Bisericii, descoperă adunarea credincioșilor ca fiind Biserică, Trupul lui Hristos. Prin „a se aduna în Biserică” (I Corinteni 11, 18), Sfântul Pavel înțelege alcătuirea unei adunări a membrilor Bisericii dintr-o anumită zonă cu scopul de a releva Biserica prin slujirea Sfintei Liturghii. Liturghia ne unește în Biserică făcându-ne părtași Împărăției lui Dumnezeu, este manifestarea și realizarea Bisericii.

Strânsa legătură între adunare, Liturghie și Biserică este mărturisită de întreaga tradiție a Bisericii primare, descoperind sensul autentic al trăirii creștine. Liturghia nici nu poate fi săvârșită numai de către preot, în absența credincioșilor. Din păcate, de-a lungul secolelor, această conștiință în mare măsură s-a pierdut astfel încât mulți nu mai înțeleg faptul că adunarea credincioșilor împreună cu clericii în locașul bisericii este o condiție esențială pentru săvârșirea Sfintei Liturghii, slujba care face ca Biserica „să fie”.

Împreuna slujire a clerului și credincioșilor

Liturghia ne unește pe toți în slujirea lui Dumnezeu, este o împreună-slujire a clerului și a credincioșilor. În slujbă alternează dialogurile dintre preot și credincioși în care preotul îl reprezintă pe Hristos, cu rugăciunile în care preotul devine purtătorul de cuvânt al comunitătii în fața lui Dumnezeu, credincioșii întărind cererile prin răspunsul „Doamne miluiește” și exprimându-și totala adeziune prin cuvântul „Amin”. Fiecare își are rolul său unic în slujire și lipsa sa de la slujbă este resimțită, conștient sau inconștient, de întreaga Biserică. De asemenea, așa cum prezența preotului este necesară încă de la începutul slujbei, și prezența con-slujitorilor săi (credincioșii) este necesară tot de atunci.

Spectatori la Liturghie

Nu putem să nu remarcăm, cu durere, că mulți creștini ortodocși nu au conștiința împreunei slujiri și merg la biserică pentru a se ruga în mod individual. Ei vin întâmplător la slujbe și în diferite momente ale acestora, considerând că participarea la Liturghie este o opțiune care ține strict de trăirea lor individuală. De altfel, o astfel de prezență în biserică nu o putem numi participare la slujbă (care înseamnă slujire) ci, cel mult, asistare. Putem identifica câteva cauze care au dus la această situație:

• monopolizarea cântării de către cântăreț sau cor îi îndepărtează pe credincioși de o modalitate importantă de a-și manifesta împreuna slujire și îi transformă în spectatori;
• rostirea în taină de către preot a majorității rugăciunilor, care sunt spuse în numele întregii comunități și au un important conținut catehetic, poate da impresia că fiecare se poate ruga în mod individual pentru propriile lui necesităti, numai preotul având obligația de a zice rugăciunile Liturghiei; de asemenea sensul slujbei rămâne ascuns pentru mulți;
• lipsa catehizării duce la neînțelegerea slujbei care devine astfel plictisitoare.

Să învățăm de la primii creștini

Primii creștini, care aveau o puternică conștiință a împreunei slujiri, se adunau în locașul bisericii înainte de sosirea clerului. De asemenea, cel ce, fără un motiv serios, nu lua parte trei duminici la rând la Sfânta Liturghie era înlăturat din Biserică, ca unul ce se separă singur de unitatea organică a Trupului lui Hristos ce se descoperă în această slujbă. Cei care, din motive serioase, nu participau la Liturghie, nu se separau de Biserică trimițându-li-se Sfânta Împărtășanie acasă.

Pentru ca Sfânta Liturghie să fie cu adevărat intrarea noastră în Împărăția lui Dumnezeu, nu putem rămâne spectatori ci trebuie să învățăm de la primii creștini să participăm la Liturghie. Participare înseamnă slujire iar un prim act al acestei slujiri este adunarea în Biserică.

Concluzii

Sfânta Liturghie descoperă adunarea credincioșilor ca Biserică și împreună-slujitori ai lui Dumnezeu. Ca urmare întreaga comunitate (cu exceptia celor care au motive binecuvântate pentru a lipsi) trebuie „să se adune în Biserică” participând (și nu asistând) în fiecare duminică și în sărbători la întreaga Liturghie, încă de la începutul acesteia.

Preoții au datoria de a-i conștientiza pe toți credincioșii de vocația lor de slujitori ai Sfintei Liturghii și, pe de altă parte, de a se strădui să îndepărteze cauzele care îi fac pe aceștia să se complacă în postura de spectatori.

Pr. Florin Botezan