Cântarea întreit sfântă pe care o intonăm împreună cu îngerii după înălţarea noastră la cer exprimată simbolic de ritualul Intrării Mici, ne pregăteşte pentru momentul culminant al Liturghiei Cuvântului: împărtăşirea cu Dumnezeu Cuvântul prin cuvintele Sale.

Paralelismul dintre Liturghia Cuvântului şi Liturghia euharistică

Între cele două părţi ale Sfintei Liturghii, Liturghia Cuvântului şi Liturghia euharistică, este un strâns paralelism, ambele având în centru împărtăşirea cu Dumnezeu Cuvântul: Intrării Mici cu Evanghelia îi corespunde Intrarea Mare cu cinstitele daruri, mărturisirii de credinţă din antifonul al II-lea (Unule Născut) - Crezul, rugăciunii şi cântării trisaghionului - prima parte a anaforalei liturgice şi cântarea „Sfânt, Sfânt, Sfânt, Domnul Savaot”, rugăciunii de dinainte de citirea Evangheliei - epicleza, iar lecturilor biblice şi în special citirii Evangheliei - împărtăşirea cu Trupul şi Sângele Domnului.

Consumarea euharistică a cuvântului

Părinţii Bisericii ne atrag atenţia asupra faptului că primirea cuvintelor dumnezeieşti reprezintă o împărtăşire la fel de reală cu Dumnezeu Cuvântul ca şi primirea Sfintei Euharistii. „Să nu pierdem un singur cuvânt din Sfânta Evanghelie, subliniază Origen, căci, dacă atunci când vă împărtăşiţi luaţi seama pe bună dreptate ca să nu cadă jos nici cea mai mică părticică, pentru ce să nu credeţi că este rău a neglija un singur cuvânt al lui Hristos”. Clement Alexandrinul (Stromatele 1, 1) arată că trebuie să ne hrănim cu semintele vieţii care se găsesc în Scriptură aşa cum ne împărtăşim cu Sfânta Euhariştie iar Sfântul Ioan Gură de Aur (Omilii la Facere 6, 2) şi Sfântul Grigorie Teologul (Cuvântarea 45, 16) vorbesc despre consumarea euharistică a cuvântului frânt în mod tainic.

Cuvântul comunică viaţa dumnezeiască

Domnul comunică viaţa sa dumnezeiască şi înfăptuieşte legământul Său cu noi nu numai prin Taina Sfintei Euharistii ci şi prin cuvânt.

Prin cuvânt lumea a fost adusă la existentă: „Cu cuvântul Domnului cerurile s-au întărit şi cu duhul gurii Lui toată puterea lor” (Psalmul 32, 6) iar „pământul s-a închegat, la cuvântul Domnului, din apă şi prin apă” (II Petru 3, 5). Aşa dar „prin credinţă înţelegem că s-au întemeiat veacurile prin cuvântul lui Dumnezeu, de s-au făcut din nimic cele ce se văd”(Evrei 11,3).

Cuvântul nu este o simplă informaţie ci o energie a persoanei. Cuvântul lui Dumnezeu este un cuvânt cu putere. El nu mijloceste omului idei ci comunică şi descoperă pe Dumnezeu şi lucrarea sa în lume, în istorie şi asupra omului. Cuvântul divin se adresează fiecărui om oriunde şi oricând şi aceste cuvinte susţin viaţa noastră cu puterea lui Dumnezeu comunicată prin ele. Omul, primind şi împlinind cuvântul revelat se mântuieşte, adică îşi împlineşte vocaţia sa existenţială: unirea cu Dumnezeu, intrarea în Împărăţia cerurilor: „Pentru aceea, lepădând toată spurcăciunea şi prisosinţa răutăţii, primiţi cu blândeţe cuvântul sădit în voi, care poate să mântuiască sufletele voastre. Dar faceţi-vă împlinitori ai cuvântului, nu numai ascultători ai lui, amăgindu-vă pe voi însivă”(Iacov 1, 21).

Cuvântul divin curăţeşte, sfinţeşte, odihneşte

Cuvântul dumnezeiesc provine din energiile dumnezeieşti şi pentru aceea el poate să curăşească, să sfinţească, să odihnească. „Acum voi sunteţi curaţi, pentru cuvântul pe care vi l-am spus”(Ioan 15, 3) le zice Hristos ucenicilor înainte de patima Sa. Sfântul Chiril al Alexandriei subliniază că întreaga Sfântă Treime lucrează curăţirea prin cuvânt: Tatăl prin cuvântul Fiului cu puterea Sfântului Duh. „E ca şi cum ar zice: Cu voi cei dintâi s-a înfăptuit de Tatăl, prin cuvântul Meu, modul curăţirii spirituale prin Duhul şi în Duhul. Căci lepădând tulburarea obişnuintelor deşarte şi a morţii lumeşti, sunteţi pregătiţi spre rodirea plăcută lui Dumnezeu. (...) Căci nu mai trăiţi în duh iudaic sau potrivit literei Legii (...) ci credeţi că vă împliniţi prin credinţa sigură şi vă străduiţi să mulţumiţi pe Dumnezeu prin facerea de bine. (...) Deci toţi cei ce se vor strădui să se curăşească vor fi ca voi”. „Sfinteşte-i pe ei întru adevărul Tău; cuvântul Tău este adevărul” ( Ioan 17, 17) se roagă Mântuitorul Tatălui iar Sfântul Petru ne îndeamnă să ne curăţim şi noi sufletul prin ascultarea de adevăr (I Petru 1, 22).

Provenind din energiile dumnezeieşti „cuvântul lui Dumnezeu e viu şi lucrător şi mai ascuţit decât orice sabie cu două tăişuri, şi pătrunde până la despărţitura sufletului şi duhului, dintre încheieturi şi măduvă, şi destoinic este să judece simţirile şi cugetările inimii” (Evrei 4, 12). „Căci pătrunzând în adâncurile fiecărui suflet şi având, ca Dumnezeu, descoperit scopul ascuns în fiecare, înfăptuieşte prin lucrarea Duhului tăierea tuturor miscărilor noastre zadarnice”.

Iisus Hristos este Cuvântul dumnezeiesc întrupat

La „plinirea vremii” (Galateni 4, 4) Cuvântul dumnezeiesc, „Cuvântul purificator, Cuvântul cel mântuitor, Izvorul cel de viaţă făcător” s-a arătat în lume prin întruparea Fiului. Dumnezeu Tatăl S-a revărsat prin graiul Fiului Său, ca oamenii să cunoască înţelepciunea, iubirea desăvârşită pentru om dar şi calea spre El. Şi astfel „după ce Dumnezeu odinioară, în multe rânduri şi în multe chipuri, a vorbit părinţilor noştri prin prooroci, în zilele acestea mai de pe urmă ne-a grăit nouă prin Fiul, pe Care L-a pus moştenitor a toate şi prin Care a făcut şi veacurile; Care, fiind strălucirea slavei şi chipul fiinţei Lui şi Care ţine toate cu cuvântul puterii Sale, după ce a săvârşit, prin El însuşi, curăţirea păcatelor noastre, a şezut de-a dreapta slavei, întru cele prea înalte”(Evrei 1, 1-3).

Hristos ni se dăruieşte prin cuvintele Sale

Cuvintele lui Hristos sunt cuvinte ale Cuvântului ipostatic suprem, „sunt ca nişte vehicule ale energiilor Sale necreate, ca expresii ale Subiectului divin care ni se dăruieşte prin ele”. De aceea „cuvântul Lui era cu putere” (Luca 4, 32) alungând demonii (Matei 8, 8; 8,16; Luca 7, 7), vindecând (Matei 8, 16; Luca 4, 36) şi chiar înviind din morţi (Luca 7, 14; Marcu 5, 41; 8, 54; Ioan 11, 43).

„Adevărat, adevărat zic vouă: Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac” (Ioan 8, 51) căci „cuvintele mele duh sunt şi viaţă” (Ioan 6, 23). Cuvântul Domnului este dătător de viaţă veşnică pentru cel ce îl primeşte cu credinţă şi îşi arată dragostea faţă de Hristos prin împlinirea lui (Ioan 14, 23). Mântuitorul ne atrage atenţia prin pilda semănătorului să ne facem sufletul ogor roditor pentru cuvântul Lui fără a lăsa ca grijile lumeşti, bogăţia şi plăcerile lumii acesteia să-l înăbuşe (Luca 8, 5-15). Cuvântul divin se revarsă şi rămâne lucrător în sufletele care i se deschid, se odihneşte acolo, remarcă Origen.

Sfânta Liturghie este cadrul cel mai potrivit pentru primirea cuvântului dumnezeiesc

Duhul Sfânt este cel care dă putere cuvintelor Cuvântului făcându-le vii şi lucrătoare în sufletul nostru. „Numai venind în noi deplin prin Duhul Sfânt cuvintele Domnului ne devin înţelese prin experienţa interioară a vieţii în Dumnezeu”.

Sfânta Liturghie creează cadrul cel mai potrivit pentru primirea cuvintelor Domnului pentru că aici Duhul Sfânt îl face prezent pe Mântuitorul. Lecturile biblice duc la prezenţa reală a Cuvântului lui Dumnezeu, la întâlnirea cu El, la împărtăşirea cu El prin cuvintele Sale.

Împărtăşirea prin cuvânt ne pregăteşte pentru împărtăşirea cu Sfintele Taine

Împărtăşirea cu Dumnezeu Cuvântul prin cuvânt nu exclude ci, dimpotrivă, presupune împărtăşirea euharistică cu Trupul şi Sângele Domnului. Cuvântul lui Dumnezeu citit din Sfânta Scriptură, arată Nicolae Cabasila, „ne pregăteşte şi ne curătă în prealabil, înainte de marea sfinţire a dumnezeieştilor Taine”.

Sfântul Maxim Mărturisitorul exprimă sub formă de rugăciune înaintarea noastră în Liturghie, conduşi de Hristos, de la primirea şi înţelegerea cuvintelor Sale la ospăţul euharistic: „Vino, Cuvinte al lui Dumnezeu, vrednic de laudă; dă-ne revelaţia cuvintelor Tale pe măsura puterilor noastre şi, ridicând grosimea vălului, arată-ne, Hristoase, frumuseţea lucrurilor inteligibile. Apucă mâna noastră dreaptă şi „condu-o pe drumul poruncilor Tale” (Psalmul 118, 35), „du-o la cortul cel minunat până la casa lui Dumnezeu, printre strigăte de bucurie şi de laudă şi mulţime veselă” (Psalmul 41, 5) ca şi noi să fim vrednici, prin lauda exprimată în faptele noastre şi bucuria manifestată în contemplarea noastră, să atingem locul cel negrăit al ospăţului şi să ne desfătăm prin cântări tainice în unire cu cei care sărbătoresc praznicul cel duhovnicesc”

Pr. Florin Botezan