Har
(gr. χάρις, ἡ haris = har, graţie)
har, graţia divină, harul lui Dumnezeu; se spune despre cinevacă are har de la Dumnezeu, adică e înzestrat cu însuşiri neobişnuite. Sfinţii Apostoli au primit de la Mântuitorul, prin Sf. Duh, puterea de a face minuni, de a sfinţi preoţi şi diaconi; acest har, această harismă (putere sfinţitoare) au primit-o episcopii care sfinţesc pe preoţi, prin Taina hirotoniei. Harismatic (sfinţitor) este harul sfinţitor al Sfintelor Taine, prin harul lui Dumnezeu; şi cultul divin (slujbele bisericeşti) are scop harismatic. Harismatici purtătorii de har) denumire dată clerului (episcopi, preoţi şi diaconi), care prin hirotonie primeşte harul Sfântului Duh (sfinţirea Sf. Duh) spre a putea săvârşii cultul (slujbele divine ale Bisericii).
|