(ὁ μάρτυς — o martis = martor)

— au fost primele martore ale învierii lui Iisus; au fost femeile care l-au urmat pe Iisus pe drumul Golgotei, au plâns la picioarele crucii şi au fost de faţă la punerea Lui în mormânt: „Au privit mormântul şi cum a fost pus trupul Lui“ (Luca 23, 55). Vineri seara târziu au plecat acasă, pentru a pregăti „miresme şi miruri“, „Iar în prima zi de după sâmbătă (duminica), foarte de dimineaţă, au venit ele la mormânt, aducând miresmele pe care le pregătiseră. Şi au găsit piatra răsturnată de pe mormânt. Şi intrând, nu au găsit trupul Domnului Iisus“. Au văzut atunci doi bărbaţi în veşminte strălucitoare care le-au întrebat: „De ce căutaţi pe Cel viu între cei morţi?“; femeile şi-au amintit cuvintele lui Iisus Care le vorbise despre patimile, moartea şi învierea Sa, şi atunci au plecat de la mormânt, spre a vesti Apostolilor învierea Domnului şi cuvintele celor doi îngeri: „Iar ele erau: Maria Magdalena şi Ioana şi Maria lui Iacov şi celelalte împreună cu ele, care ziceau către apostoli acestea“ (Luca 24, 1-10). Simbol al credinţei şi râvnei pentru Hristos al femeilor creştine, „femeile mironosiţe“ sunt prăznuite în calendarul Bisericii creştine în a doua Duminică, după Duminica învierii.