svetilne
(slv. svetâ = lumină)
Svetilnă se cheamă astfel ca cerere a trimiterii luminii celei de sus, la fel cum spune şi textul: Trimite lumina Ta... (Sinopsis, Iaşi, 1751, f. 53v); se mai numesc şi luminânde (τὰ φοταγωγικὰ ta fotagoghika = luminătoare), fiind o categorie de stihiri sau tropare izolate care se cântă înainte de Laude (în rânduiala Utreniei). Se numesc aşa pentru că odinioară se cântau în momentul când începea să se lumineze de ziuă şi pentru că, în mai toate cântările care poartă acest nume e vorba de lumină. Svetilnele au, după text, şi ideea de lumină, şi pe cea de trimitere. Denumirea de luminânde se potriveşte, după conţinut, mai ales Svetilnelor celor opt glasuri pentru Postul Mare (din Triod şi Ceaslov). Pentru svetilnele din restul anului, şi îndeosebi pentru cele 11 svetilne ale învierii, care se cântă la Utrenia de duminică, termenul de trimitere este mai potrivit pentru conţinutul lor, în care se vorbeşte despre trimiterea sfintelor femei la Apostoli, de către Iisus, în ziua învierii Lui, precum şi de trimiterea celor doisprezece Apostoli la propovăduire după înviere, şi de făgăduinţa trimiterii Sf. Duh, făcută de Mântuitorul înainte de înălţarea Sa la cer. Ideea de trimitere desprinsă din conţinutul lor a dat acestor svetilne ale învierii şi denumirea de Exapostilarii (τὰ ἐξαποστιλλάρια exapostillaria, de la ἐξαποστέλλω exapostello = a trimite). Se mai numesc aşa şi pentru că odinioară, în biserica cea mare din Constantinopol, se trimitea un cântăreţ în mijlocul bisericii spre a executa aceste cântări. Aceste 11 svetilne sunt în legătură cu cele 11 Evanghelii ale învierii, pe care le comentează (parafrazează); au fost alcătuite de împăratul bizantin Constantin al VII-lea Porfirogenetul, în sec. X.
|