veacvecie, veşnicie
(lat. aevum, saeculum)
secol; durată de timp limitată la o sută de ani, dar în cântările Bisericii formula în veacul veacului sau în vecii vecilor are înţeles de timp nemăsurat, de veşnicie; în Sf. Scriptură are acelaşi înţeles când se face deosebirea între veacul acesta şi veacul de acum (Romani 12,2) şi veacul ce va să fie (Matei 12, 32), adică viaţa aceasta de pe pământ, trecătoare, şi viaţa veşnică, ce va urma: veacul ce va să vină (Marcu 10, 30). Cuvintele Mântuitorului din convorbirea cu femeia samarineancă spun clar acest lucru: Cel ce va bea din apa pe care i-o voi da Eu... se va face în el izvor de apă curgătoare spre viaţă veşnică (In. 4, 14). Vecia, veşnicia (eternitatea) este timpul nelimitat, fără început şi fără sfârşit; Dumnezeu este veşnic, veşnicia este atributul dumnezeirii.
|