salcă
Nunta la salcă, la salcă este o expresie prin care se ridiculizează o nuntă ilegală, neconsemnată nici de oficiul stării civile, nici de Biserică. Obicei consemnat în Banat, unde salcă se zice la salcie. Din lemnul sălciei se fac mese, numite mese de salcă. Denumirea dată nunţii vine de la lemnul de construcţie al mesei. Nunta la salcă are doar un scop material, fiind determinată de lăcomia creşterii averii şi este ilegală, deoarece însurăţeii sunt minori, fapt ce duce la degenerarea rasei. Siliţi însă de părinţi, tinerii se însoţesc şi are loc o formă de nuntă. Nunii mari, cu lumânări de cununie aprinse, ţinând de mână pe tineri, înconjoară de trei ori masa de salcă încărcată cu pită, clisă (slănină) şi răchie şi astfel se face unirea (celor doi minori) prin cununie. Apoi urmează urările şi masa mare cu lăutari şi daruri. Dacă după nuntă însurăţeii nu se înţeleg ei se despart, iar părinţii le pun la cale o nouă nuntă. Acest joc de-a nunta la salcă se poate repeta de mai multe ori (I.V. Daşchevici, Nunta la salcă în Banat, în Publicaţia Facultăţii de Teologie din Suceava, Suceava fără an.).
|